15 feb. 2011

....



Acum fiecare poza pe care o vad cu tine zambind, mai tare ma loveste si intristeaza... Insa...

Incerc sa ma bucur, constientizand ca esti intr-un loc mai bun si veghezi asupra tuturor celor care te-au cunoscut, insa nu pot sa ma impac cu realitatea. Am senzatia ca esti plecat intr-o alta tara si ca vei mai veni sa ne vizitezi… Insa ai luat bilet pentru o singura calatorie…
Inca te mai vad la calculator cand mi-ai facut contul de facebook pentru Farmville ca aveai nevoie de vecini, cand mergeam impreuna noaptea pe strazile pustii si luna ne zambea de deasupra… cand ma ajutai sa merg pe role, cand te uitai la dansuri… nu te mai desprindeai de ecran si imi spuneai cum vei ajunge la fel de bun ca ei… nu am mai apucat sa iti spun, dar i-ai depasit cu mult si niciodata nu va putea altcineva sa te egaleze sau depaseasca.
Am fost si mereu voi fi mandra cu tine Dani…

Nu stiu ce as mai putea spune si cred ca va fi ultima postare, deoarece cuvintele iau din valoarea sentimentelor, trairilor…
Astept sa ne revedem…
intr-o dimensiune mai placuta decat aceasta… sa recapat acea particica din suflet pe care ai luat-o cu tine…

1 feb. 2011

Dani

****************

x Cu tine mi-am facut primul oracol si mereu ai fost primul care mi l-a completat.
x Ma felicitai cand mai terminam o carte si imi spuneai sa continui cu cititul.
x Am fost la pizza, desi erai pe fuga, dar a fost perfect.
x Mereu ne cataram in agud, desi initial mie imi era frica.
x Mereu te asteptam sa vii de la scoala.
x Era de vis sa fac temele cu tine. Nu ma certai niciodata si aveai rabdare sa imi explici.
x M-ai invatat cum sa fiu mai buna cu cei din jur.
x Stateam pana tarziu si ne uitam la frunzele copacilor si ne imaginam diverse personaje. Ne intrebam daca nu e ceva dincolo de cunoasterea noastra.
x Cum dadeau la radio melodia noastra preferata, imediat fugeam in cealalta camera ca sa o ascultam si dansam pe ea.
x Faceam cazemate de zapada si ingerasi de ajungeam leoarca acasa, unde beam lapte rece si mancam cartofi prajiti, uitandu-ne la Cartoon Network.
x Ne jucam Mario si radeai de mine ca sar odata cu joystick-ul.
x Ne plimbam pe faleza, iar eu aveam o bratara de jucarie ce lumina. M-am simtit speciala cand mi-ai zis sa fac cu mana catre malul celalalt sa le arat magia luminitelor.
x Asteptam cu sufletul la gura sa apari pe ringul de dans. Mereu ai fost si vei fi unicul dansator care a atins Perfectiunea in acest domeniu.
x Cand nu mi se acorda atentie in ziua de Craciun, m-as ascuns in spatele bradului. Tu ai mers sa ma cauti iar eu te-am intrebat “ Daca nu ma gaseai, ce faceai? “ , iar tu mi-ai raspuns: “As fi continuat sa te caut pana te-as fi gasit.”

***********

Acum eu nu te mai gasesc…

***********

28 ian. 2011

Daniel Nechita - Var... frate... tata.




[Retrospectiv gandindu-ma, imi pare rau ca aceasta viata nu este eterna si suntem damnati sa traim in aceasta dimensiune temporar.]



Nu am putut vorbi cu cineva, fie din familie sau din afara, realizand in orice conversatie faptul ca el nu se va mai intoarce vreodata sau sa fiu in stare sa public orice legat de nepretuitul meu var. Pana acum, cand am decis ca pentru prima data in viata, sa nu uit sa ma bucur de viata si sa o apreciez mai mult, cu bune sau rele.

Dani a lasat un gol adanc in sufletul fiecaruia cand a plecat definitiv... este imposibil de conceput ca nu va mai aparea pe usa cu vesnicul sau zambet care ne rapea toate grijile si problemele, cu glumitele si rasul sau molipsitor.
Dani a fost mereu alaturi de mine, iar cand toti se indoiau ca voi reusi in vreun lucru pe care mi-l propuneam, el era primul care sa ma sustina, sa imi dea putere sa continui: ,,Hai ca poti! Tu singura trebuie sa te zbati ca sa reusesti!''.
Avea acest dar de a ne imbogati fiecaruia dintre noi, sufletul, cu optimism si determinare si nu vreau ca acest lucru sa dispara, deoarece era esenta sa. Voi continua aceasta munca de a ajuta fiecare persoana sa nu se teama de necunoscut, sa isi urmeze orice vis pana la capat, fara a se gandi la alte impedimente din viata materiala, fie de natura sociala sau economica. Dimensiunea in care traim ne invata sa pretuim fiecare clipa si sa dam tot ce avem mai bun, pentru a lasa ceva in urma noastra.